departe

cat de departe esti
si cate lumi au disparut de atunci
cat de neinteles este intunericul tau
mustind de morti nestiute

chiar si nisipul
sperand ca isi va odihni nestatornicia
adoarme in bratele noptii calde

si vantul
cat de singur ramane,
cautand

numai noi
si nelinistea
nu avem ragaz
mistuind timpul in ochiul sau deschis
pana in adancul infinitului,
sorbind imagine dupa imegine
flamanzi de lumina